Romanţa răspunsului... mut!

vineri, 12 februarie 2010

Motto:
"De ce te temi?…
De ce-ţi ascunzi
În palme ochii tăi rotunzi?…

...
De ce zâmbeşti?
E-adevărat?…
Te-ai răzgândit?…
Ne-am împăcat?…
Iar ne iubim?..."



"Şi atunci a fost ca şi cum timpul s-a oprit în loc... iar toată frumuseţea lumii mi-a apărut cu toată vigoarea ei în faţa ochilor! Când i-am privit ochii albaştri, buzele nehotărâte între zâmbet şi tăcere, am înţeles cea mai înţeleaptă, cea mai adâncă semnificaţie a limbajului care ne face pe noi, pământenii, să ne înţelegem inimile! Iar asta se cheamă... IUBIRE! Un lucru mai vechi decât pământul, decât lumea, decât oamenii, decât deşertul, decât albastrul... mărilor din ochi, care răsare cu aceeaşi forţă, mereu, acolo unde două perechi de... ochi se întâlnesc! Iar într-un sfârşit buzele... ochilor s-au hotărât... să zâmbească, iar cerul s-a deschis, toţi zeii au murit şi au înviat, lumina a luminat, eu am am orbit şi... am început să văd! Să O văd! Iar acesta a fost un semn... pe care îl aşteptam fără să ştiu, căutându-l atât timp în cărţi, în linişte, în ochi... străini! Atunci am înţeles limbajului culorilor, al luminii, al surâsului, fără explicaţii, căci iubirea nu are nevoie de explicaţii spre a-şi duce călătoria în infinit! Iar când ochii se întâlnesc, atunci orice trecut şi orice viitor îşi pierd importanţa, nimic nu mai este la fel, nu mai poate fi la fel! Totul se prăbuşeste cu tunet... spre a lăsa loc liniştii, silabelor albastre ale... iubirii, ca ele să răsune şi să te facă să vibrezi... să facă să rămână numai... acel moment! Şi să-ţi ofere acea siguranţă că toate lucrurile sunt... scrise de aceeaşi... mână! Aceea mână care trezeşte dragostea şi te face să o cauţi sub soare...! Fără asta nimic nu ar mai avea nicio noimă, viaţa nu ar decât o iluzie... un simplu semnal electric, infam şi nefericit, care îi spune... cortexului că că suntem vii; totul ar fi străin şi pustiu... necunoscut, zadarnic, nisip purtat de vântul uitării, visul omenirii, visul meu nu ar mai avea nicio noimă...! "


Iar silabele albastre, în capul meu, sună aşa::
  Running Man - Fading Memories (Original Mix)

0 comentarii: