Predeal sau back 2 where it all started!

duminică, 14 februarie 2010

Ca orice 'criminal' care se respectă, nici eu puteam face excepţie de la... trăirile care te copleşesc atunci când ceva relevant te mişcă sau îşi pune amprenta pe tine, şi te face să te întorci la locul... 'crimei' :)! Şi aşa m-am întors şi eu la Predeal, oraşul vindecărilor aşa cum îl numisem eu altădată! Şi nu pot face altceva decât să repet că a fost superb, sau cel puţin aşa cred eu! :) Cu câteva mici excepţii, care au presărat traseul pe ici, pe colo, pe care nu m-am obosit să le mai iau în seamă pentru că nu voiam să-mi stric kharma şi nici să-mi pierd starea Zen :) (gropi, apă, zăpadă, câini, căruţe etc.), drumul a fost foarte bun, traficul excepţional pentru o zi de duminică, şi Valentine's Day pe deasupra :), cred că tot drumul am avut o singură maşină în faţă! Deşi în momentul în care ne pregăteam să intrăm în Sinaia s-a înnorat brusc şi mi-am pus problema că nu va fi cum mi-am imaginat eu că va fi, când am ajuns, acolo unde nu demult plecasem, cu o lună în urmă, înnoit şi îmbunătăţit, soarele a răsărit la fel de brusc cum dispăruse pentru a-mi reda bucuria... zăpezii şi probabil pentru a-mi reaminti exuberanţa şi candoarea pe care le văzusem cu o lună în urmă pe aceeaşi pârtie pe care, de data aceasta, erau numai câţiva pasionaţi, iar râsetele nu se mai auzeau de nicăieri! Printre ei mă număram şi eu, dar cum schiatul este un sport cu... beţe, am preferat să găsesc subiecte şi subiecţi al căror suflet să îl fur... în camera foto :)! Dar parcă ceva lipsea, cineva lipsea, nu mai era acelaşi lucru; a fost excelent oricum, mai multe plimbări cu telescaunul, un vin excelent care s-a ridicat la... înălţimea norilor! Brazi încărcaţi cu atât de multă zăpadă cum nu am mai văzut de multă... vreme, oameni veniţi să se bucure de peisaj, de schiuri... de snowboarding, de razele care ne-au încălzit tare într-o zi destul de rece de altfel... Sau să fi fost,oare, de la vin :)! Glumesc, fireşte, căci altfel nu m-aş mai fi încumetat să fac şi eu o încercare cu un board de snow :))! Nu pot spune decât că a fost scurtă, pentru că nu voiam să mă întorc acasă... cu beţe!
Ce pot să mai adaug? A fost superb, o gură de oxigen, la propriu şi la figurat, care mă face să trec mult mai uşor peste toate răutăţile zilelor! Şi un punct de reper, căci, orice 'criminal' se întoarce la locul... faptei! ÎNTOTDEAUNA!

2 comentarii:

Matei Radu spunea...

Foarte frumos peisajul din prima fotografie :), la a doua îmi place mult claritatea. Îmi pare rău că anul acesta nu am reuşit să mai ajung la Predeal dar, pentru că există un "dar" voi recupera la anul.

duminică, 14 februarie 2010 la 20:16:00 EET
Petre spunea...

Uneori visez si eu cu ochii deschisi un peisaj nesfarsit, ca cel din poza cu brazii. A doua poza nu face decat sa-mi aduca aminte ca sunt la fel de efemeri ca acei turturi minunati, ce atarna in coronamentul vietii.

duminică, 14 februarie 2010 la 20:55:00 EET